Photos

Autor: Ion Viorel din Galati.
Cine e ? Un vechi prieten.










Source: http://photo.net
Click for more

Bautul nu ucide ...

>

... insa rasul da.
Enjoy.

M-am saturat ...

>

... de Ziare si Televiziuni.
Cele romanesti, evident.
Tabloidizarea acestora este totala.
In Romania nu se face presa de opinie si investigatie. Primeaza cea de scandal, sa moara si capra vecinului, hai sa-i dau la "gioale".

Scenariul (daca o fi vreunul, insa cred in teoria conspiratiei, in perseverenta fie ea si rea-voita), decurge cam asa: se lanseaza un subiect. De regula ceva nou. Cele reluate nu mai fac audienta. "Deontologul" de serviciu, chipurile respectand "Codul" cere si parerea celui in cauza, adica a viitorului "damnat". Apare versiunea. "Deontologul" ziarist o citeste, editorul (bagatorul ala de seama, seful lui de redactie) isi da cu presupul ca nu-i de ajuns: cifrele sunt mici, expresiile prea corecte, ideile prea decente, argumentele de netagaduit.

Ce e de facut ?! ... Stim !! Aplicam solutia de succes: inflorim, brodam, tesem pe margine subiectului. Cifrele se umfla sau dezumfla (dupa caz, sa dea cat mai rau), alambicam expresiile sa apra "substratul" atat de necesar pentru crearea echivocului, cerem parerea unui "comentator" pe marginea subiectului (atotstiitorul acela care nu a publicat nimic la viata lui, dar de bine), folosim niste toping de "pe surse, ce pot fi divulgate".

Hai sa recitim. Perfect ! Nici ca se putea mai bine ! Acesta ESTE un SUBIECT !

Pana aici nimic special. Se poate zice: "Ei si ? Asa este peste tot. Uscaturi au si aia civilizati, nu numai noi". Gravitatea nu apare de aici. De aici porneste. "Subiectul" se stinge asa, in varianta celui ce o publica. Nu exista un drept la replica, nu exista decenta acceptarii unei pareri neutre. Subiectul este gol si prost. Noroiul a fost aruncat, pietonii au fost stropiti, "nu e vina noastra ca era o balta langa trotuar".
Maine avem nevoie de alt subiect. Ceva TARE. Ceva BETON. Ceva sa VANDA.

Am fost prea corect. I-am tabloidizat pe toti. Nu merita asa ceva.
Am sa mai cobor putin nivelul. Am sa zic doar "presa de spoiala".

P.S. Am inceput operatiune de stergere a tag-urilor din "Bookmarks Toolbar".

Tip for saturday chill

>



Bere sau burbon.
Parca mai bine whiskey. (Cum, burbon e tot un whiskey ?).
Daca mergem pe distilate, hai sa fie "on the rocks", ca doar vorbim de State.
Bun.
Acum selectez cu telecomanda "Sport1" si dau pe Full Tild Poker.
Aceiasi masa, aceiasi Lederer, Negrean, Hansen, Lee.
Flop, Turn, River.
(Bai, baietii astia chiar se pricep la ambinta. Faine culori din Las Vegas).

"Profesorul" Lederer iar are munte de jotoane, Hansen joaca la cacialma, iar Negrean e cam tacut (Ce-o fi cu el ?).

Hai ca s-au terminat reclamele.
Gata. Doar POKER.

Echitate ?

>

Cat dai si cat primesti ?
Trebuie sa fie egal ?
Poti sa dai mai mult decat primesti ?
Poti sa primesti mai mult decat dai ?
Poti sa primesti dintr-o parte si sa dai in alta ? Trebuie sa fie egal ?
Daca dai mai mult decat primesti, esti mai bun sau mai prost ?
Daca primesti mai mult decat dai, esti mai rau sau mai destept ?
Cine cantareste ?
Cand e echitate ?

Si ce daca ...

>

... iarna nu se stie daca a trecut (apropo, pot folosi termenul de "iarna romaneasca", asa cum folosim "toamna indiana" ?), mi-e dor de Grecia.

De pietrele ei, de soarele ucigator de ora 10, de marea mereu langa tarm, de aparenta posacitatea a oamenilor, de maslinii mereu verzi. De plajele mereu libere si sezlongurile "la liber". De stradutele mereu inguste. De magazinele cu nimicuri la cativa banuti in care troneaza la loc de cinste coifurile metalice de hopplit si calendarele cu poze ale insulelor "patridei", de satiri perversi cu falnice aratari ce fac fetitele si mamicile sa zambeasca vinovat. De Gyros-pita si caracatita prajita, tzatiki si sarailii ucigator de dulci. De fiecare kilometru cu propriu-i mit. De terasele cu fotolii lenese si caffe-frape. De strazile goale la miez de zi, si tavernele pline la lasatul serii.

Verbul nu-si gaseste loc in Grecia. Cand te intoci nu poti zice ca ai facut ceva. Substantivele te coplesesc. Si mai ales amintirile.

Din ciclul "Va e foame ? Hai la masa."

Azi episodul "I hate junkfood !"
Dar daca este mocca, de ce nu.

Trei pentru un scop. Bun.

>
Cotidienele (ca sa nu zic ziarele zilnice) Adevarul, Cotidianul (acum se intelege de ce am facut prima paranteza) si Jurnalul National au decis ca o data pe saptamana, impreuna cu publicatiile proprii sa se puna in vanzare o carte.

In functie de tipul cititorului fiecarui ziar (asta e clar, avandu-se in vedere metehnele publicistice ale fiecaruia, stiu ce zic !!), in fiecare miercuri (Cotidianul si Jurnalul National) sau joi (Adevarul) apar saptamana de saptamana mini-serii sau romane.

Ca cititor sporadic si laudaros ce sunt, am decis sa reiau shopingul de cultura saptamanala odata cu lansarea Seriei "Biblioteca pentru toti" de la JN. Saptamana trecuta pe miercuri, am reusit la 8 dimineata sa parchez cu greu langa un chiosc de presa in drum spre servici si sa-mi procur "Cel mai iubit dintre pamanteni" Vol 1. Azi, evident, trebuia sa-mi iau volumul 2. Dar nu l-am mai gasit. "S-a terminat domnu'! S-a vandut ca painea calda !" mi-a transmis bunicuta din chiosc. Am scrasnit din dinti, m-am uitat 2 secunde dezamagit spre ea si am plecat.


E de bine ca se cumpara carte in Romania. Cel putin in Bucuresti se intampla. Masiv.
Deschiderea si inspirarea mirosului de cerneala proaspata (hai ca toti o facem) parca e aperitiv la ceea ce urmeaza. Cititul. E o sansa sa ne de-tabloidizam si de-manelizam. Si multi dintre noi nu o vor lasa sa scape.

==============================
Post Edit joi, 26 martie 2009.
SOLD OUT Vrancea.

Atlas de mitocanie urbana

Initiativa excelenta a celor de la Guerilla-Catavencu.
Documentata, pertinenta, dar total inutila.
Ne amuzam pe seama lor dar "tintele" nu sunt niciodata "atinse".

Click.

P.S. Auziti ba, deontologilor, dar "aroganta" facuta de voi "mitocanilor", nu-i tot o mitocanie ?
Asta asa, ca cineva "de pe umar" mi-a atras atentia.

Din ciclul "Daca doriti sa revedeti"

Azi "Kill Bill Volumul 1,2,3" ... si cate or mai fi.
Si cat l-am cautat ...

Prima data. Ca exista si asa ceva, in toate.

Azi am intrat, cu doua maini (dar 3 degete muncitoare) in bloggosfera.
De ce ? Habar nu am.
Dar am incredere in mine ... Voi gasi eu niste motive.

P.S. Ascult de 2 zile niste muzici cu izvoare, pasarele, broaste cantatoare si fosnet de frunze.