>
Am crescut cu gradinita (unii camin) in 3 grupe.
A urmat scoala generala cu uniforme bleumarin si matricole. La gimnaziu am avut ca materii PTAP, "Informare politica", strangeam frunze de dud pentru viermi de matase, mergeam in practica la vie sau agricultura. Ca asa se cerea de sus.
La liceu am dat admitere cu examen. Pentru necunoscatori se numea Treapta I. Unii mai putin norocosi au dat si Treapta a II-a. Liceul ne-a prins la Revolutie. O perioada am mers in uniforme, desi nu se mai cerea. Am tacut, ne-am conformat, si l-am terminat. A urmat Bacalaureatul, sau cum zic cei batrani "examenul maturitatii". Si ce daca am dat Treapta I, unii Treapta a II-a ? Examanul a avut sapte materii. Daca asa era corect, am invatat si le-am trecut. Trebuia. "Pentru tine o faci baiete !" mi se zicea.
Admiterea la facultatea a fost ceva normal, cu examen. Nu cu media anilor de liceu, nu cu media Bacalaureatului. Nu. Examen pentru toti. Asa a fost corect. 4 ani cu stat in camin, cu omorat carcalaci-vitezomani, cu nopti pierdute cu invatatul in timp ce vecinii de modul petreceau, cu part-time joburi sau full-job si neglijarea cursurilor. Sesiuni venite mult prea rapid una dupa alta, dar trecute si pacalite uneori cu note de trecere. Si se apropie "licenta" ... "Sa intru sau nu in prima sesiune din toamna ? Sa renunt la servici pentru invatat ? Bine ... fie. Vad eu. O dau fie ce o fi."
"Diploma ... Licentiati ! Ce frumoasa e viata. Diseara bem !
Apropo, pe la tine mai sunt locuri de munca ? Nu-mi pui si mie o vorba ? Ca uite, iar mi-au trimis neamurile proaste de la Comisariat ordin de incorporare".
Ne-am adaptat, am oftat, am strans din dinti, dar am mers mai departe. Toti. Unii aproape au clacat, dar au fost ajutati de colegii de generatie sa continue.
Servici, griji, ipoteci (ahh...), familie ... parintii care nu mai pot. "Si a naibii banci care modifica dobanda cum vor ele. Iar platesc 2 milioane in plus. Cum, si CAS-ul s-a marit ? Trebuie platit, nu avem ce face. Desi mereu am dat spaga doctorului si asistentei, dar nu am beneficiat de nimic de pe urma dracului de CAS !"
Pana aici am ajuns. Nu stim ce urmeaza. Trebuie sa mergem mai departe. Si o sa fie bine. Doar daca nu ne-o lua cu dricu' si fanfara de la servici, cand vom implini 70 de ani varsta de pensionare.
P.S. Azi a plouat. Desi e aprilie simt ca-i toamna. Ce, copacii nu infloresc si toamna ?
Acum o săptămână
Ti-am citit povestea si ma gandeam ca eu totusi am trait/ traiesc in alt fel de era. Nu scurgerea timpului o rememorez (luand in considerare ca uniforma cu sortzuletz asa de dragutz am purtat-o un singur an)... ci mai degraba cum fugeam din camin pe geam ca sa merg la discoteca si cum a fost prima tzigara in spatele scolii, langa ghene :))
RăspundețiȘtergerePS-ul tau este pregnant. Si ai dreptate, eu as spune ca mai ales toamna infloresc copacii, pentru ca doar atunci te opresti sa ii privesti. In rest e totul o obisnuinta.
Imi place sa citesc mesajul tau in felul urmator: ce ar fi sa ne bucuram de anotimpul pe care il traim? Si nu ma refer la cel calendaristic. Ploaia nu face decat sa infloreasca copacii mai mult...